Atlantis, orașul din nicăieri
Acolo unde cuvintele nu se aud
Acolo unde ieri te priveai din viitor
Și te vezi în reflecția altor semeni
Altor oameni, acolo unde te poți citi ca o carte
Dar pierzi paginile și tre’ să începi de la capăt
Acest oraș este adânc ascuns în scursuri de suflet
Acest sunet se identifică imediat când îi calci pragul
Umani ca noi, fețe corupte ca voi
Ascult Murubutu în căști și sunt gata să nu vă declar război
Gata să nu găsesc definiția răului
Și să dispar în abisul acestui magnific oraș
Acest film mental este doar un scurt metraj
Semnat UnuTrei.
E Atlantis, orașul din nicăieri
Acolo mă refugiez când rămân fără puteri
Cad în abis și nu aterizez
Pe pământ, rămân aici, semnat UnuTrei (x 2)
Sensul versurilor
Piesa descrie un loc imaginar, Atlantis, ca un refugiu interior unde artistul se retrage din fața răului și a corupției. Este un spațiu de introspecție și auto-descoperire, dar și de pierdere și necesitate de a o lua de la capăt.