Unul Trei a dispărut
s-a știut de la-nceput
n-a lăsat nicio urmă
refugiat poate după o umbră
e o identitate, doar un personaj
după o mască niciun miraj
o entitate, poate doar un nebun
când stilou’ levitează e ceva bun.
Cine-i Treispe?
Nimeni nu l-a văzut
nu l-a auzit, nu l-a ascultat de mult
sau niciodată, 404, 404, 404, not found, not found.
Dincolo de fiecare rimă, infern
dincolo de strofe, aproape suprem
se refugiază în texte ca să se salveze
gânduri ermetice, versuri complexe
caută divinul în poezie
numele său e pură fantezie
luna declară un anumit sfârșit
simțind că de pierdut nu mai e nimic.
Cine-i Treispe?
Nimeni nu l-a văzut
nu l-a auzit, nu l-a ascultat de mult
sau niciodată, 404, 404, 404, not found, not found.
Dacă Treispe dispare, vocea lui nemuritoare
apare imprimată pe fișiere muzicale
și răsună, răsună, răsună
din straturi de conștiință
până la, până la, până la
tine direct în minte, ființă
fiecare vers ascunde un mesaj
despre eșec sau nesucces, din peisaj
când deja a ajuns să cuprindă ultimul apogeu
renaște prin piese ca un arhitect
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unui artist anonim, Treispe, care se ascunde în spatele versurilor sale. El renaște prin muzică, depășind eșecurile și atingând un apogeu artistic chiar și în anonimat.