Cosmano – Soldatul

Băieți cu pușca-n mână, bha le vine ca o mănușă
Pentru cei plecați departe, hai încă o rugăciune spusă
Ochii-n patru ca vreun glonț să nu te poată atinge
Că nu se știe dacă mâine e zi cu soare, sau e sânge
Mâncare prea puțină, haine murdare și vechi
Îți vezi moartea cu ochii când simți gloanțe la urechi
E miros de cadavre, e negru ca un stol de corbi
Dacă-ați vedea ce văd ei, practic v-ați dori să fiți orbi
Cu trancanu la mână, aștepți semnul comandantului
Nu e pe joacă, e pe viață, da e pe a ta sau pe a lui
În fiecare zi câte un obstacol să depășești
Că-s prea puține chestiile care te fac să mai zâmbești
Acasă o nevastă și copii cu gând la crimă
Ai fotografia celor dragi pusă la inimă
E plecat de 4 ani și are acasă un băiețel
Deci nu e chiar indiferent că mori tu sau moare el.
E batalion de 800, e atac pe timp de noapte
Sună alarma, derutați că e coșmar sau realitate
Primul foc direct în cap, tre să-ai inimă de oțel
Inamicu nu gândește că-ai de crescut un băiețel
E la pământ, nu mai mișcă, într-o baltă de sânge
Încă un camarad dus, zicala în cer v-a învinge
Băiatu încă nu-l cunoaște, are doar amintiri vagi
Tata a păstrat cu grijă poza la piept cu cei dragi
Nevasta a presimțit că ceva ciudat s-a întâmplat
Dimineața o scrisoare cum că soțul a decedat
Nu poate așa ușor să uite tot ce s-a petrecut
Au rămas doar amintirile și un copil de crescut
Distincția post mortem pe mormânt este gravată
Da nu o ajută cu nimic să-și vadă soțul încă o dată
Dumnezeu să-L ierte, urmat de un foc tras în tăcere
Încă un soldat pierdut, mort în războiul pentru putere!