Iubirea mea, ce pot să-ți spun eu ție
ce jurăminte oare să-ți mai fac?
azi, vocea mea răsună în pustie
pe câmpul tău sunt ultimul copac
și-un trăznet mă rănește pe vecie
iar fariseii mă silesc să tac
e trist când șerpii pe zăgani sfișie
și îngerul e biruit de drac
e vina mea că te iubesc de moarte
în sărutări și patimi te usuc
si nu doresc cu nimeni a te-mparte
de azi, mă-nchid în mine, singur cuc
și totuși, demn, voi crede mai departe
că oaspeții, când vin, se mai și duc
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri imposibile și sacrificiul personal. Naratorul se simte trădat și singur, dar își păstrează demnitatea în fața suferinței.