Suflete neliniștite
Ale oamenilor morți
De ce nu aveți odihnă
Și ne bateți azi la porți?
Triste ne intrați în vise
Fără-a spune un cuvânt
Cine oare vă trimite
De dincolo de mormânt?
Nu aveți îngăduința
Să ne spuneți, clar, ce vreți
Ochii voștri ne imploră:
„Nu-nțelegeți? Nu puteți?”.
La fereastra minții noastre
Stați o clipă și plecați
Aveți buzele cusute –
Ce mesaj vreți să ne dați?
Alții au trecut de vamă
Rar se mai gândesc la noi
Doar voi n-aveți pașaportul
Pentru lumea de apoi.
Suflete rătăcitoare
Ce-ați rămas aici zălog?
Eu pentru iertarea voastră
Îngenunchez și mă rog.
Fii bun și iartă-le, Doamne,
Indiferent ce-au făcut
Noi prin Valea Umbrei Morții
Mergem de cînd ne-am născut.
Trece-le, Tu, Styxul, Doamne,
La părinții lor, Îți cer
Odihnească-se în pace
E loc pentru toți în cer.
Sensul versurilor
Piesa exprimă compasiune pentru sufletele neliniștite ale celor morți, care nu-și găsesc odihna. Naratorul imploră iertare divină pentru păcatele lor și își dorește ca acestea să găsească pacea eternă.