O, mamă, dulce mamă, la cumpăna de ani
Spăl tălpile cu smirnă la oamenii sărmani.
Să-ţi fie mai uşoară ţărâna casei noi
Să-ţi lumineze calea făclii de ceară moi.
E ziua de pe urmă a unui an nebun
Şi nu îmi aflu tihna, şi nu ştiu ce să spun.
Un pom de iarnă arde la fiecare geam
Pocnesc colindătorii din bice mari de hram.
Cât de frumoasă-i viaţa, şi sufletul ce plin
Când scapără-n potire podgorii de rubin.
Doar eu rămân cu tine, doar eu te priveghez
Legenda fiinţei tale sub pleoape mi-o aşez.
Dezlănţuită-i lumea, departe de noi doi
Deşertăciunea vieţii va fi mereu în toi.
Nu plânge pentru asta, tu eşti din cei aleşi
Iar talgerul dreptăţii nu poate să dea greş.
La jilţul judecăţii în pace să rămâi
E scris că cei din urmă sunt mâine cei dintâi.
O, mamă, dulce mamă, luceafărul de zi
La prima înviere pe fruntea ta va fi.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unei mame decedate, exprimând durerea pierderii, dar și credința într-o viață de apoi și consolare. Vorbitorul își amintește de mama sa cu dragoste și speră la o reîntâlnire.