Pe câmpurile
albe și negre
– și de atâtea alte culori –
ale vieții,
sunt doar
un pion.
Destinul
(șahist ce joacă,
în multe cazuri,
partide oarbe,
arătându-se când
mare maestru,
când
un banal ageamiu),
este gata să mă sacrifice
în orice clipă.
Desigur,
într-o anume stare de grație,
înaintarea mea anonimă
poate căpăta încununarea
unei spectaculoase
revanșe.
Însă
cel mai trist
pentru mine
este să părăsesc tabla
en passant.
Sensul versurilor
Piesa explorează fragilitatea existenței umane, comparând viața cu o partidă de șah. Individul, un simplu pion, este supus deciziilor destinului, cu speranța unei revanșe, dar cu teama dispariției neașteptate.