Versuri corectate și adnotate
E, oare, totuși, cu putință?Se pare, da. Arareori,e-adevărat, dar simți de-odatăintraductibilii fiori.N-au nici o importanță anii,știi doar atât; că s-a ivitclipa cea unică. Ești iarășitimid, stângaci, îndrăgostit.
Pe câmpulde luptăal sufletului meus-a înregistratcea mai îmbucurătoareși cea mai dificilăvictorie:învinsul,în sfârșit,sunt eu.
Prea neasemuită minunea de a trăiși prea călătoare fiecare clipă a vieții,pentru a nu vrea, cu tot dinadinsul,bobul tău de nemurireîncolțit în pământul vremelniciei,spic în holda speranței,pâine bună pe masa urmașilor.
Şi iată că în timp şi în tăcerese va-mplini minunea: veţi fi doi!Ce i-aş putea iubirii mele ceremai mult decât să se-mplinească-n voi?El încă nu-i. Dar ţi se-nalţă-n trup.Eu paşii de pe-acuma îi ascult.Şi gânduri noi şi vise noi irup.Şi te iubesc de două ori mai mult.
Răspuns unui tânăr prieten.Nu toți arboriisunt smulși de uragan,nu toate semințelesunt înstrăinate de roditorul pământ,nu toate sentimentelesunt secătuite de deșertul inimii,nu toate viseleau aripile tăiate.Nu, nu se întâmplă așa cu «toate»,cum pretinzi tu.Nu toate flăcările se mistuiescfără să lumineze în jurul lor,nu toate stelelecheamă întunecimea nopții,fără a vesti răsăritul,nu toate cântecelese pierd în auz,fără a … Citește mai mult
Pe câmpurilealbe și negre– și de atâtea alte culori –ale vieții,sunt doarun pion.Destinul(șahist ce joacă,în multe cazuri,partide oarbe,arătându-se cândmare maestru,cândun banal ageamiu),este gata să mă sacrificeîn orice clipă.Desigur,într-o anume stare de grație,înaintarea mea anonimăpoate căpăta încununareaunei spectaculoaserevanșe.Însăcel mai tristpentru mineeste să părăsesc tablaen passant.
Sunt nopți de dragostecare te fac să înțelegi,să înțelegi, să știică stelele nu-s decâtbiete ființe în singurătate,că fiecare ome-o necuprinsă galaxieși că toate problemele universuluisunt simple, simple, simplede fapt.
O inimă în urma ta s-o-nchizi,cum părăsești o casă ori o gară?Să calci pe sentimente ce durară,cu-ncrâncenarea de-a strivi omizi?Cum uiți un drum știut sau o-ncăpere,la vatra care-a fost să nu revii?Să nu mai fii, când ești chemat să fii?Să nu răspunzi, ecoul când te cere?
Minunea noastră simplă e că iubim mereucu tainica uimire trăită-ntâia oară;că ne aflăm alături la bine şi la greu,senini când zarea poate şi pentru noi să moară.Minunea noastră simplă e darul de a ştice-i dor, şi ce-i tristeţe, şi ce-i singurătate –Minunea noastră simplă e c-am rămas copiişi că la fel rămânem cât inima ne … Citește mai mult