Constant, depărtarea și anii pustii,
cu dorul și zbuciumul jalnic,
Încearcă văpaia iubirilor vii,
ca vântul ce crește, năvalnic.
Și ca uraganul pătruns între stânci,
ce dă peste focuri de pândă,
Aprinde iubirile mari și adânci
și stinge pe cele plăpânde!.
Sensul versurilor
Piesa explorează impactul timpului și al distanței asupra iubirii. Unele iubiri se aprind și devin puternice, în timp ce altele se sting sub presiunea vieții.