Și-am zis verde meri crețești,
Ibovnică mândră ești.
Ibovnică mândră ești
Cu bărbatul cum trăiești.
X2
Nu știu parc-a înnebunit
Că m-a luat la prășit,
Și eu m-am îmbolnăvit.
Te-am luat la horă-n sat,
Ai sărit arsă din pat.
Ai uitat dracu de boală,
N-ai fiert nici făsuiu-n oală.
X2
Da’ și mâine, e zi mare
Și-am să tai bobocu’ăl mare,
Să te satur de mâncare.
Târtița bobocului,
Îi fac ciorbă omului.
Din gheare și căpățână,
Mi-l satur de saramură.
Cotoiu’ bobocului
Și jumatea pieptului,
Le dau ibovnicului.
Ibovnică, fată bună,
Diseară am să vin la cină,
Culcă-te-n odaia bună.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o relație amoroasă într-un context rural, cu accente umoristice legate de muncile câmpului și pregătirea mesei. Versurile evocă un stil de viață simplu, dar plin de pasiune și bucurie.
