Frumoasă-i lumea și mare
Dar nu are asemănare,
Țara mea cu oameni buni
Și locuri de rugăciuni, mai
Vin la Trei Ierarhi românii,
Unde se rugau străbunii
Iașul târg de vis rămâne
Cu cele șapte coline.
De la Iași la Chișinău
Drum lăsat de Dumnezeu, mai
Oameni buni de falnic neam
Strănepoții lui Ștefan, mai
Când pe culme luna suie
Urc și eu la Cetățuie
Și îmi arunc ochii roată
Ca să văd Moldova toată
Ne-am rupt ca frunză din ram
Din stejarul lui Ștefan
Nesfârșit în piept îmi bate
Inima pentru al meu frate
De la Iași la Cernăuți
Printre fagi printre brăduți, mai
Curge raza dorului
Stă inima neamului, mai
Și-nspre răsărit de soare
Mândru loc apare-n cale
E frumosul Chișinău
Unde-mi stă fratele meu, mai
Și în jurul mese-i pline
Să-mi aduc neamul cu bine
Că de-i frate lângă frate
Nici un rău nu mai razbate
De la Iași la Chișinău
Drum lăsat de Dumnezeu, mai
Oameni buni de falnic neam
Strănepoții lui Ștefan, mai
Azi la Trei Ierarhi românii
Se roagă precum străbunii
Să dea Bunul Dumnezeu
Să-i apere neamul Său, mai
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea și unitatea dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, evocând istoria și spiritualitatea neamului. Este un apel la fraternitate și la protejarea identității naționale.