Cuvinte, cuvinte și-o pasăre lină în minte.
De suflet, de suflet, că este, tu adu-mi aminte.
Nădejde, nădejde, chiar dacă pădurile-s vineți.
Iubire, iubire, când viața, când moartea revine-ți.
Cu mine, cu mine, o șansă ce nu se revarsă.
Cu tine, cu tine, lumină de ceară nearsă.
De fosfor, de fosfor, de nervi răzvrătiți ne e boala.
Și totuși, și totuși, tot nouă ni-e dată sfiala.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea emoțiilor umane, oscilând între speranță și disperare, iubire și moarte. Vorbește despre lupta interioară și fragilitatea sufletului, dar și despre capacitatea de a găsi lumină chiar și în momentele dificile.