Așa cum stai
Inspiri singurătate
Adaogi clipei semnul firii tale
Un frig frumos clădești cu turnuri
În care pe-ntuneric să te rogi.
Asupra mesei triste
Cu plante-ngrămădite și ceasornic
Nu ți-ai deschide ochi de ți-aș aprinde
O lumânare albă-n fața ta
Nici când în sfeșnicul de-argint
Aș pune lumina
Doar parfumul te-ar mișca.
Pe scări cobor
Să-nchid pentru mult timp
Grădini și fiare
Revenind
Îți voi aduce reci figuri de flori
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și deconectare. Naratorul descrie o atmosferă rece și contemplativă, sugerând o retragere din lume și o căutare a refugiului în interior.