Bostanele și tărtăcuța
Petrec la nunta lor, ehei!
Opt cai albaștri și buiaștri
Hurducăind le duc căruța.
Călări și noi pe loitra ei.
Opt cai călcând de umbră grei
În de opt ori mărita goană,
Căruța cară iezi și miei.
Călări și călători și ei,
Cireșii lăcrimează clei,
Și, numărându-i, 33,
Opt cai albaștri și buiaștri.
În de ori mărita goană,
Făcând să sară-n cer rădaște
Și-n lac armate mici de broaște,
Descalecă și se deshamă
La nunta verde din bostană,
Lipindu-și buzele cu clei,
Să nu vorbească, să nu caște.
Sensul versurilor
Piesa descrie o nuntă festivă și neobișnuită între bostani și tărtăcuțe, cu elemente fantastice și animale implicate. Este o celebrare a naturii și a bucuriei.
