Consecro – Pe Limba Lumii (Prod. Phane)

Ospătar fără habar, din rap rezist, dar,
Cu dar, fără zar, măcar știu să mă car
Singur, adică fost zidar, în trecut măcelar
Pe litoral, sau ambalam pe bandă pâine,
Sper că n-am strâns din buci în zadar.
E clar? Când eu învățam să fiu gospodar
Tu erai ordinar, cu numerar
De la tăticul e set! Sar direct la tine-n sertar,
Ai discuri cu fixuri cum că tu ești un super-mega-facăr-star!
Am renunțat la bazar pentru second-hand,
În prezent, mă șterg la cur cu orice țeală de trend!
Am investit în mine, știi? Ca să pot evolua,
Voi ați investit în haine, distracții, nimic altceva!
Impresii pe voi, cu nasu’ pe sus, atrageți dejecții,
Morți de beți în cluburi, aveți păreri și obiecții
Când vă loviți, muzica mea oferă compresii,
Am să reușesc, că drumul meu n-are mai multe direcții!
Consecro anul ăsta stă pe treabă, fără grabă,
După ani de zile fără șagă, mă simt pregătit, bă!
Trag tare pe beatu’ lu’ Phane, cucoane, nu pică cu dame
Pică frustrarea ce-o am, n-am om la butoane.
Salariu mizer, muncă, ambiție, răbdare
Am investit timp în muzică în anii ăștia-n care
Am uitat de haine, iubire sau foame, pretenții precare
Aici în nord e greu să aduci vorba de promovare!
Mă prezint : Consecro! Reprezint NORD INSTINCT,
Un proiect care momentan există fictiv,
Am de gând să trag piese, să-mi golesc buzunarul de bani
Tot poporul va afla : rap în Botoșani!
Boala ce o am nu se vindecă,
Asta e leapșa, dacă poți, prinde-mă!
Beat-ul ăsta îmi spune: surprinde-mă!
Misiunea mea: adun valori aici sub o singură siglă, mă
Simt vinovat că-mi doresc multe de la viață,
Vinovat ca cei ce au ajuns nemeritat în față,
Știu, atuul meu e sută la sută voință,
Accept de la Dumnezeu orice sentință!
La nici douăzeci, sunt un nostalgic ce-o duce mai bine,
Viața mea e legată de beat-uri, vise și rime,
Casă, muncă și femeia care stă lângă mine,
Aștept ca hienele din jurul meu să calce pe mine.
Negreșit, am făcut mereu ce-am simțit,
Negreșit, mă simt împlinit,
Când alții mă simt nesimțit,
Doar de cei mă fac nesimțit, tâmpit
Pe agaricii ăștia deja i-am ginit.
Sună prost, rămâi rece? Doamne, ce dacă?
Eu sunt rece doar când n-am apă caldă.
Nebun să cred în visul meu, de asta-s dus
Realizabil ca o țigară aprinsă sub duș.
Acum mă simt ca un copil printre morminte,
Rămas singur peste ani, va fi cel mai bun părinte,
Scurmeni, rumegi, orele, zilele ți le numeri
Simți povara ce ți se apasă pe umeri.
Răpus ești la fiecare apus, în noapte visele capătă sens
Mai ales când ai dorințe ce te-au străpuns,
Pus în fața faptului împlinit, nu mai ai nimic de spus
Vrei să faci ceva, uite, te-ai dus!
Vorbesc de plăcere, durere,
De julituri făcute în graba de a crește nepurtând cotiere,
La dracu’ cu voi, prietenii vechi sau noi,
Caractere pătate de noroi, uzate de ploi!
Lirica, ai ascultat-o până aici, asta-i o treabă,
Dacă mai asculți, e posibil chiar să îți placă,
Că fiecare trage pentru sine, reține!
Ai vrea și tu să ai ce crezi că ți se cuvine.
Dar din dorințe răpuse, se nasc veșnice scuze
Oameni mărunți, cu efect de ventuze.
Crezi că am ștou, ascultă din nou,
Ești unul din ei, dacă ai remarcat, doar că am flow!.
Ani de zile mă știam drept unul dintre fani,
Dar fani au fost cândva și cei de astăzi veterani!