Ce soare atent
Lumina-i scurtă
Oare greșim?
Mișcăm prea lent
Căldura-i blândă
Oare adormim?
Destul de-ajuns
Destul și-n urmă
Să ne grăbim.
Suntem un punct
Iar lumea-i multă
Să ne ferim.
Ce drum nebun
Ne tot strivim
Vino acum
Fă-ne să ne-oprim.
Și fă-ne iar să vedem
Fă-ne iar să cădem
Căci poate azi lucrurile nu-s ceea ce par.
Fă-ne să vedem din nou
Da-ne curaj să cădem din nou
Căci poate azi lucrurile nu-s ceea ce par
Fă să ne-nălțăm din nou
Da-ne curaj să cădem din nou
Căci poate azi lucrurile nu-s ceea ce par.
Ce spațiu încins
Călăuze-l inundă
Oare plutim?
Am mai fost pe-aici
Și tot aici întorși încă
Oare mai auzim?
Ce glas timid
V vorbește-mi încă
V vorbește-mi să știm.
Suntem un punct
Iar lumea-i multă
Să nu fugim.
Ce drum nebun
Ne tot strivim
Vino acum
Fă-ne să ne-oprim.
Și fă-ne iar să vedem
Fă-ne iar să cădem
Căci poate azi lucrurile nu-s ceea ce par.
Fă-ne să vedem din nou
Da-ne curaj să cădem din nou
Căci poate azi lucrurile nu-s ceea ce par
Fă să ne-nălțăm din nou
Da-ne curaj să cădem din nou
Căci poate azi lucrurile nu-s ceea ce par.
Ieși nebunule de sub pat, ieși nebunule, ieși
Bagă-ne mințile-n cap, ieși nebunule, ieși.
Mai știi să vii
Unde-am rămas
Și să mă ții
Ca într-un dans
Ca apoi să ne ia
Un val nebland
Și să ne ducă mult în larg
Pe unde lunile nu plâng
Pe unde lunile nu plâng
Pe unde lunile nu plâng.
Ieși nebunule de sub pat, ieși nebunule, ieși
Bagă-ne mințile-n cap, ieși nebunule, ieși
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de dezorientare și căutarea unui sens într-o lume copleșitoare. Vorbește despre dorința de a vedea dincolo de aparențe și de a găsi curajul de a te confrunta cu necunoscutul, chiar dacă asta înseamnă a cădea. Finalul sugerează o evadare într-un loc unde nu există suferință.