Mă luai, luai..
Mă luai, luai..
Pe din sus de râu,
Cu secera-n brâu.
Maica îmi venea,
Maica îmi venea,
Se apropia, se apropia.
Și mă întreba,
Și mă întreba:
Gata-i holda?
Gata-i holda?
Holda n-am gătat,
Holda n-am gătat,
Că s-o arătat,
Că s-o arătat.
Stea la Răsărit,
Stea la Răsărit,
Mândră de argint,
Mândră de argint.
Steaua cum lucea,
Steaua cum lucea,
Holda se pleca,
Holda se pleca.
Bobul jos cădea,
Bobul jos cădea,
Holda-n loc creștea,
Holda-n loc creștea.
Holda gălbioară,
Holda gălbioară,
Cu spic de secară,
Cu spic de secară.
Holda lângă râu,
Holda lângă râu,
Cu spic greu de grâu,
Cu spic greu de grâu.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o muncă agricolă desfășurată sub semnul stelei, într-un cadru natural idilic. Imaginea centrală este holda (recolta), iar versurile evocă un sentiment de ciclicitate și legătură profundă cu pământul.