Cerurile s-o grăit
Din apus la răsărit
Un prunc mic o izvodit
Și pe pământ o zănit
Din urât făcut frumos
Și curat din păcătos
Coborât-a cerul jos
Într-un cuvânt luminos
Și pe noi ne-o ridicat
De-a dreapta ne-o așezat
Înc-o dată lăudat
Fie binecuvântat.
Sensul versurilor
Cântecul descrie nașterea unui prunc divin, adus pe pământ pentru a transforma urâtul în frumos și a curăța păcatele. Cerul coboară printr-un cuvânt luminos, ridicând omenirea și așezând-o de-a dreapta, într-un act de binecuvântare și laudă.