1) Sunt praf, în momentul ăsta nu pot să dau nici autograf
Am un sentiment ciudat când mă ia de cap
Și tot ce simt îmi e pe plac
Miraculos și al dracu de spectaculos
Periculos când mediul devine scandalos
Și nu e ecstasy, dar te duce exact unde vrei să fii
Te duce la dracu sau în rai
Paranoia nu te ține în picioare dacă nu știai
Sângele îți curge greu
Și ce ai tu în cap acum sunt doar povești
Intimitate maximă într-un apartament
Pe-o canapea de piele timpu trece lent
Și nu e lives ca țigările Kent
Dar îți rupe capu când tragi în piept.
2) Împachetez, încep să trag și delirez
Fumez cap de stres și să vorbim mai pe înțeles
Afară pe canapea, în curtea mea, la masa mea
Doar eu cu ea fumez și stau, dar stai puțin așa
Mă bate pe umăr cineva și îmi zice că sunt praf
Și încep să trag în continuare din țigarea mea
Și parcă tot ceea ce văd, de fapt nu văd nimic și râd
Și am impresia că nici pe mine nu mă aud
Și stau și trag, și stau și bag, n-o las din mâna mea
Dar am impresia că am îmbătrânit deja
Îl fac și cred că o să pic cu zâmbetu spre cer
Și am impresia că m-am născut mâine sau ieri
Se zice iarba presată se bate-n cap doar o dată
Și să îți iei la tine bidonul cu apă plată
La spate o ciocolată ca poate iei de la ea, folia
Să poți să-ți faci și tu sticla ta.
3) Oricâte ar fi în vremuri gri mă retrag dintr-o stare
Ce pune zâmbetul pe față același joc, altă culoare
Printre norii de fum vii văd din depărtare
Mă atinge șterge lacrima e albă în soare
Învăluit în fum, gata de drum
Plec, las în spate stres și oameni nebuni
Ce dependenți cred de normal
Un respect imoral și distrug un mod firesc, natural
E normal, natural, ce fac?
Fug de tine, fug de tot și ies din banal
Nu sunt singur, n-am fost nicicând
Mai ales acum suntem la fel
În același gând, nu văd nimic rău în a zâmbi
La fel e faptul că nu știi, nu vreau să fii același lucru
Zi de zi, nu vreau să văd aceleași fețe, știi?
Oricât ar fii, orice ar fii, mă retrag dintr-o stare
Ies afară și zâmbesc la soare.
Pot să cad, mă pierd în fum și apoi o iau de la cap
Mă ridic la cer, i-e, ce mister, totul se învârte în jurul meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de evadare prin consum, o detașare de realitate și o căutare a unei stări de bine efemere. Naratorul oscilează între euforie și paranoia, reflectând asupra dependenței și asupra dorinței de a se rupe de banal.