Clue feat Reiki – Pianista Mută

Mișcă ușa-n balamale când sufletul își deschide,
sala asta mare este clasă când se-nchide.
Oglinda și pianul de la manos moștenite,
plus ureche muzicală, corzi vocale putrezite.
Parul peste umeri, oarecum fără folos,
fiindcă în oglinda prăfuită ea vede-un chip hidos.
Desface nasturi-n jos, își atinge sânii timidă,
cu unghiile în carne varsă nervii pe oglindă.
Îngrețoșată vrea pesemne să se-nchidă,
de pe cerul de eczeme vrea să pice, să se stingă,
să se-înece, să devină o stea de mare într-un abis,
unde fiare suferinde își spală sângele c-un vis.
Gândul e trist și continuă să o sece,
trage scaunul aproape, doar pianul o înțelege.
Degetul ei subțire îi atinge prima clapă rece,
vrea să cânte, vrea să țipe, poate-o trece.
Descarcă-mi chipul și sufletul pustiu,
eu te iubesc pentru ceea ce ești și pentru
ce m-ai făcut să fiu alături
de tine-n zori de zi,
când ari sore te cheamă să revii.
Degetele ei albe mângâie claviatură,
dragostea, căldura lasă-n clape toată ura.
Simte că a întrecut măsura cu sufletul pe tavă,
fiecare notă gravă îi umple inima bolnavă.
Muzica e vie, o atinge, o sărută,
și camera asta îi seamănă, toată goală și tăcută.
Își mută mâinile pierdută către granița acută,
dar podeaua și pereții o ascultă.
Fata mută naște crud doar din game minore,
simte trupul atacat cu arme magice sonore.
Chipu-i înseninat acum și muzica valsează,
căci cântecul e frumos și nicio notă nu falsează,
ci dansează cu pași mărunți ca de mireasă,
șterge praful de pe oglinda ce o privește acum geloasă,
cerul de safir cu stelele din inima ei frumoasă,
pentru publicul în delir, deși cortina e încă trasă.
Descarcă-mi chipul și sufletul pustiu,
eu te iubesc pentru ceea ce ești și pentru
ce m-ai făcut să fiu alături
de tine-n zori de zi,
când ari sore te cheamă să revii.