Claudia Suteu – Colectiv

Pentru chipurile lor ce nu vor fi uitate
Pentru cei ce au suflete desfigurate
Pentru cei ce până ieri erau mamă și tată
Dar azi privesc în gol o cruce și-o dată.
Pentru că nu vreau s-aud din artificii
De oameni ce vorbesc de Halloween, alcool și vicii
Pentru suflete de îngeri fără nume
Care au intrat în flăcări fără a se gândi la sume.
Pentru cei ce cred și le pasă
Asistente, doctori ce-au fugit ca arși de-acasă
Pentru cei ce au salvat plângând și vor mai plânge
Toți ce au plătit o greșeală cu sânge.
Să facem să conteze „a fi”, nu „a avea”
Și să conteze „a face”, nu, nu doar „a vrea”
Să n-așteptăm întruna un motiv
Când totul e cenușă, e timpul să fim noi un colectiv.
Și nu pentru un club, o clădire, o instituție
Ci pentru milioane aflate-n prag de revoluție
Și nu pentru toți medicii ce-așteaptă numai mite
Ci pentru toți cei care în nopțile nedormite.
Banii n-au contat și-au fost atâția tineri
Care și-au dat examenul la medicină, vineri
Pentru cei ce au plătit un concert cu viața
Din cauza unora care n-au inimi, ci au gheață.
Pentru visători ce au murit pe scenă
Și cei cărora muzica le curgea prin venă
Pentru acei eroi ce nu s-au mai gândit la viață
Pentru cei cu răni pe corp, suflete și față.
Să facem să conteze „a fi”, nu „a avea”
Și să conteze „a face”, nu, nu doar „a vrea”
Să n-așteptăm întruna un motiv
Când totul e cenușă, e timpul să fim noi un colectiv.
Pentru cei ce nu-și mai pot ține copiii-n brațe
Condoleanțe
Pentru supraviețuitori și pentru libertate
Pentru o schimbare și pentru dreptate