Iubita mea cu chip balai,
Ascultă a nopții povata
Căci minuni spune noaptea-n stele
Și tainele vieții se-nvață.
Nu simți tu oare fiorul
Ca un tremur prelung ce mă tresare?..
Ca și răsuflul iernii cum vine,
Și-n drum purcede vieți să-nbine.
E dragostea mea, ascunsă pornire,
Ce o port mereu cu mine,
E ceasul când dragostea mea mută
Înviie iubirea ta moartă,
E clipa când vechiul prisos de viață
În straturi de flori se adună,
Când bobul sfielnic al dragostei mele
Găsește zâmbind a ta iubire.
Sensul versurilor
Piesa descrie o declarație de dragoste nocturnă, unde natura și sentimentele se împletesc. Vorbitorul își exprimă iubirea profundă și speră să reînvie sentimentele iubitei sale.