Te-am visat, o, madonă cuminte,
Cântând în balconul ducal
O arie fără cuvinte,
Sub cerul senin de opal.
Și cântecul tău fără sens
Avea o armonie divină,
Madonă cu ochi de lumină
Ca și un tablou de Rubens!.
Erai castelană slăvită
Ce-așteaptă pe soțul ei brav;
Eu, tot trubadur și tot sclav,
Tot inimă nenorocită..
Te-am visat, o, madonă cuminte,
Cântând în balconul ducal
O arie fără cuvinte,
Sub cerul senin de opal!
Sensul versurilor
Piesa descrie un vis idealizat despre o femeie văzută ca o madonă, cântând într-un cadru nobil. Naratorul se vede pe sine ca un trubadur, captiv și îndrăgostit de această imagine perfectă, dar inaccesibilă.