Triburile noastre
Solomon a spus odată:
„Odele scrise de mine
Le voi pune-n fundamentul
templului ce va să nască
întunericul ș-apoi lumina
celor care m-or urma” -.
Secol după secol toate
odele, la temelia triburilor
învrăjbite, au dărâmat
în lacrimi zidul
pământesc unui simbol -.
Iată, după noi pârjolul
a mocnit pentru o clipă
peste triburile noastre
amuțind întreg avântul
întrebărilor sihastre:.
„Să ascult de cine oare?
De oracole, de sfinți?!
Unde oare temelia
să mi-o pun?”.
Lacrimile mele astăzi
nu mai au cucernicia
preafrumoasei Salome
fata lui Herodias,
povestite de Ioan
spre-ntregirea astei lumi -.
Triburile noastre?!
Umbre poposite-n cercul
amintirilor trecute,
aruncate-n temelia
unui templu fără ctitor!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra fragilității construcțiilor umane și spirituale, sugerând că idealurile și credințele pot fi distruse de conflicte și trecerea timpului. Vorbește despre căutarea unui fundament solid într-o lume plină de incertitudine și deziluzie, unde reperele tradiționale și spirituale par să-și piardă valoarea.