Stelele se sparg în cioburi
lăsând beznei locul sacru
unde visele se-ncheagă
spre-mpliniri de cuget greu
după care iarăși iese
noaptea
cu noi stele împrejur
închizând în ea tot negrul
cioburilor de dintâi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu de distrugere și reconstrucție, sugerând că după momentele întunecate și dificile, există întotdeauna posibilitatea unui nou început. Metafora stelelor care se sparg și apoi reapar simbolizează procesul de vindecare și refacere.