Primul cuvânt se-așază pe o foaie,
împerecheat cu semne și simboluri,
apoi furtuna vieții îl îndoaie
rupând din sine tot mai multe goluri.
Tot mai adânc se-apleacă nemurirea
speranței care-ntețește
umbra trecerii deplinelor, iubirea.
Abia a început, se și sfârșește
uitându-și pana, pagina și firea.
Eu sunt doar pagina…
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și a iubirii, sugerând că acestea sunt trecătoare și lasă în urmă un sentiment de pierdere. Metafora centrală este a cuvântului scris, supus vicisitudinilor și uitării, reflectând fragilitatea existenței.