Cuvinte aruncate-n
colivie
sfârșesc în fraze ne-ncepute.
Tu stai cu pana într-o mână,
Eu cu hârtia-ngălbenită
a tuturor regrete șterse
de anotimpurile noastre.
Și păsările își iau zborul
spre-a noastre-albastre
visuri începute,
neterminate
dar sfârșite.
Dar unde-i colivia-n care
ni s-a-ncuiat zborul sperat?
O colivie fără astăzi
și făr-un mâine neuitat?
Cuvinte aruncate-n
colivie
sfârșesc în fraze ne-ncepute.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema regretelor și a visurilor neîmplinite, sugerând o stare de captivitate emoțională. Cuvintele, aruncate într-o "colivie", simbolizează idei și sentimente reprimate, ducând la un sentiment de stagnare și pierdere a speranței.