Mai stăm culcați la
Luxor,
nisipul e fierbinte,
iar Nilul își adapă
trecuții faraoni –
mai stăm culcați la
Luxor
visând eterna pace
a luptelor trecute
uitând cine-s cei care..
Mai stăm uitați la
Luxor
de nebunia care
ni s-a înfipt în gene
de parcă am fi domnii
cei adăpați de Nil -.
Ce nepăsare cruntă
apasă veșnicia..
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unei stări de letargie și nepăsare în fața istoriei și a conflictelor trecute, sugerând o deconectare de la realitate și o pierdere a identității. Locul, Luxor, devine un simbol al acestei stări, unde trecutul glorios se contopește cu prezentul indiferent.