Cum bob de lacrimi se aprind
Sub seceta picată-n frunte
Adâncul ochilor întind
Peste orbitele-mi o pune.
Să treacă toţi şi toţi să vadă
Cum bob de lacrimi se aprind
Şi-n ciucuri grei în cărţi să cadă
Pe care le citiţi zâmbind.
În braţe-ncerc să vă cuprind
Că mi-aţi lipsit şi c-aţi uitat
Cum bob de lacrimi se aprind
În seceta ce mi-aţi lăsat.
De când am fost plecat haihui
Cu fruntea dusă la colind
Văzând cu mintea mea zbihui
Cum bob de lacrimi se aprind…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și tristețe, accentuate de senzația de uitare și de lipsa cuiva drag. Lacrimile devin un simbol al suferinței și al amintirilor dureroase.