Atât cât se găsesc cuvinte
Se mai așterne câte-un dor
Cuprins de-un clinchet sfânt, sonor
Ce clopoțeii stă s-alinte.
Sunt clopoțeii dinainte
Ce-mi sar acum în ajutor;
Atât cât se găsesc cuvinte
Se mai așterne câte-un dor..
În ale lor albe veșminte
Cuprind cu visul răpitor
Toate dorințele ce mor
Pe paginile pure, sfinte
Atât cât se găsesc cuvinte..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de nostalgie și dorință, sugerând că, atâta timp cât există cuvinte, există și posibilitatea de a exprima și de a simți aceste emoții. Clopoțeii și visele sunt elemente care aduc aminte de trecut și de dorințele pierdute.