M-ai renăscut…
Mi-ai dat tot ce n-am avut…
M-ai făcut să cred încă o dată…
În vise și cred că mi-ai dat viață acum…
M-ai renăscut prin multe…
Ai atins adânc în suflet…
Mă gândesc, fără tine unde aș putea să ajung?
Și știu că e lung drumul când pe pământ
Nu-i nimic, nu rămâne nimic și se pune punct…
Dacă tu nu ai fi, mă gândesc, poate
N-aș mai fi nici eu.
Să te văd la noapte nu se poate,
e un vis care face ce vrea din noi…
Da-i bine poate că suntem eroi, că trăim în doi,
că dorim și pace…
Auzi?
Chitară ce cântă și face atât de multe…
Un suflet se zbate, aude, poate vrea să asculte…
Sau prin vocea lui încet șoptit să cânte…
Că m-ai renăscut prin multe…
M-ai renăscut prin multe…
Ai atins
În suflet adânc tu…
Mi-ai desenat pe chip un vis cu tine…
Eram în altă lume și m-ai adus aici când
Rafale, rafale de vânt
Pe alții puneau cu capu-n pământ
Tu m-ai salvat pe mine sperând să ne salvăm pe rând
Și să visăm o cale a unui zâmbet bland spre alt tărâm…
Și-ai aflat că nu-s chiar prințul bun, deși tu ești o floare
Că tu ești regina a mii și milioane de petale
Cu care mă încălzești
Și nimeni nu poate fi mai frumoasă decât ești tu (așa simt)
E definit și în suflet scris de când te-am întâlnit
Am miliarde de motive, tu îmi ești mister
Cu tine aș vrea să pierd atâtea clipe
Până devin doar praf și zbor spre cer!
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința profundă față de o persoană care a adus o transformare pozitivă în viața naratorului. Aceasta celebrează iubirea salvatoare și sentimentul de renaștere sufletească, subliniind importanța legăturii dintre cei doi.