Clădirile cad pe drum, în fața noastră
Se prefac încet în scrum
Oameni cad de la fereastră
Pe undeva mașini se îneacă în asfalt
Ne-acoperă blând precum un val
Îmi dă senzația că ne apropiem de casă
În sfârșit 2 metri sub pământ
Ultima după masă a vieții noastre
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum acea noapte
Ne-a zguduit pe toți, cutremurul din ’77
din ’77
Și zi-le să ne lase sub dărâmături
Să-și cheme câinii, gardienii, ambulanțele și pompierii
Oricâte alte moduri de a ne mai găsi
O mie de alte feluri de a ne rătăci
Îmi dă senzația că am greșit din start
Că m-am uitat în acest oraș
Țin minte că a ieșit plângând din casă
Ora 4:45 e ascuns sub masă.
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum acea noapte
Ne-a zguduit pe toți cutremurul din ’77
din ’77.
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum acea noapte
Ne-a zguduit pe toți, mai dă-ne un fum
mai dă-ne un fum
mai dă-ne un fum
mai dă-ne un fum.
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum de sub o tonă de pământ
Unde am fost și ce am ajuns sub cerul frânt
Sensul versurilor
Piesa descrie haosul și disperarea din timpul unui cutremur, amintirile persistente ale evenimentului și sentimentul de pierdere și confuzie care urmează. Vorbește despre impactul devastator asupra vieților oamenilor și despre căutarea unui sens în mijlocul distrugerii.