Și, iată, acu’ mă prezint pentru nunta
Ce nu poate fi amânată.
Port semnul cel alb, pirostrii de argint
Și sub ele, cele șapte stigmate.
Refren: Știu, știu, e foarte târziu,
De parcă n-a fost niciodată. [bis]
Am comandat pentru toți cei prezenți
Veselie la gheață,
Fiindc-așa datorie ne împlinim
Doar odată în viață.
Refren: Știu, știu, e foarte târziu,
De parcă n-a fost niciodată. [bis]
Ce are-a face că preotu-i orb,
Când toți cei de față, în frunte cu nunii,
Se pişcă de buze și râd ca nebunii,
În fine, în fine, în fine..
Refren: Știu, știu, e foarte târziu,
De parcă n-a fost niciodată. [bis]
În fine, în fine, totul e bine,
E bine, e bine, e bine,
Însă, mireasa nu are corp.
În fine, în fine, în fine..
Mireasă, mireasă, ce fel de coasă
Este aceea la tine? [bis]
Refren: Știu, știu, e foarte târziu,
De parcă n-a fost niciodată. [bis]
Sensul versurilor
Piesa descrie o nuntă macabră și absurdă, unde elemente bizare și grotesc se îmbină. Mireasa fără corp și preotul orb sugerează o ceremonie lipsită de sens, poate o metaforă pentru moarte sau o realitate distorsionată.