Eu însumi, cu-mpletitele frânghii
Și lanțuri bune, viața mi-am legat,
Precum odinioară, pe câmpii,
În iarba verde, caii, pe-nserat.
În zori, când Soarele se înălța,
Copitele la cai le dezlegam
Și-n roua nopții care strălucea,
Ca îngerii sfioși, îngenuncheam.
Ref: Frânghii de aur, lanțuri de argint,
Ieri mi-au pătruns adânc în carnea grea,
Cu aurite răni azi mă mai mint,
Rană de aur, tinerețea mea. (bis)
Să mai fiu tânăr, liber ca un lup!
Ce mână sfântă mă va dezlega
Să-mi scot din închisoarea-acestui trup,
Angelic, sufletul care-mi murea?.
II, 2xR:…..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de eliberare dintr-o stare de captivitate autoimpusă, reflectând asupra tinereții pierdute și a dorinței de a regăsi libertatea și puritatea sufletului. Metaforele frânghiilor și lanțurilor sugerează legături puternice care împiedică personajul să se bucure de viață.