În orașul acela bolnav
Am iubit trei femei:
Una e de-acum bătrână
Și-i seamănă din ce în ce mai mult Morții,
Una e lângă mine
Amintindu-mi că și ea va muri
Oficiază carnal
Oculta prezență a Morții,
Una a rămas în orașul acela bolnav
Și plânge sângele meu după ea
Căci n-o voi mai atinge
Cum nu voi mai atinge tronul Morții:
O voi numi Rimaya
Și-n numele ei voi pluti
Ca un sicriu de nufăr
Până ce mă va opri cu pieptul
O lebădă!
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii pierdute și a inevitabilității morții. Naratorul reflectă asupra a trei femei din viața sa, una simbolizând apropierea de moarte, alta amintindu-i de aceasta, și ultima, Rimaya, reprezentând o iubire pierdută ce provoacă durere și regret profund.