Mâine și iar mâine; și de mâine, mâine;
Astăzi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel și bogatul: Toată omenirea
Crede și așteaptă mâine-ntr-ajutor!.
Dar astă mâine oară când se isprăvește?
O, ce rătăcire! Mâine, e vecia.
Astăzi, este viața, cât omul trăiește:
Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia:
Viața, este vrajbă; Moartea, e amor.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a speranței constante în ziua de mâine. Ea explorează contrastul dintre durerea prezentului și promisiunea fericirii viitoare, sugerând că adevărata viață se trăiește în prezent, nu într-un viitor incert.