Cântăreț: Mircea Bodolan
Poet: Demostene Botez.
Refren
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na.
Strofa întâi.
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul și ce frânt,
Ce liniște-i în jur acum,
Mi-e viața numai fum.
Îmi cad pe față fulgi de nea,
Ca pe un bulgăr de mormânt
Și nu-i nici ploaie și nici vânt,
Ce rece e pe fața mea.
Refren.
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na.
Strofa a doua.
De unde-mi gură atât cobalt
Ce mult aș vrea să-mi fie cald
Să nu se audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul și ce bun.
Toate-s aproape și departe
Și parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Refren.
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na.
Strofa a treia.
Iar ninge tare și mi-e frig,
Aș vrea să mă ridic să strig:
Cine-i alături și mă cheamă,
Mamă, mamă!.
Refren
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de greutate, singurătate și melancolie în fața morții. Vorbitorul se simte legat de pământ, cuprins de frig și își cheamă mama într-un moment de disperare.