Urăsc mai mult cu fiecare zi
Pământul care m-ar strivi
Iar sus de tot, de tot, departe ca un vis
E cerul încă mie-nchis
Dar vai de gândul cel l-am pus
Cu cât încerc să mă ridic mai sus
De-nălțime nesătul
Cu atât îmi pare apoi că nu-i destul
Că nu-i destul
Că nu-i destul
Și mă cheamă
Și mă cheamă
Și mă cheamă
Și mă cheamă
Și mă cheamă
Eu nu-s decât o pasăre de plumb
Născut din oul nicolit
Sub mine-i doar un gol amețitor
Și stau să cad și mă-nfior
Aproape de necunoscut
Un pui de pasăre de plumb pierdut
Scăpat în cerul necuprins
Ce bine încă nu-i la zbor de prins
La zbor de prins
La zbor de prins
Și mi-e teamă
Și mi-e teamă
Și mi-e teamă
Și mi-e teamă
Și mi-e teamă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de anxietate și inadecvare, folosind metafora unei păsări de plumb incapabile să zboare. Vorbește despre teama de cădere și sentimentul de a nu fi niciodată suficient de bun, oricât de mult s-ar strădui.