Balta voastră nu-i de mine
Simt că nu îmi face bine.
Eu mă vreau izbit de valuri
Într-o mare fără maluri.
Închipuire
Umedă încă,
Înșelătoare
Lume adâncă.
Lupta voastră se îneacă
Pe la vaduri fără apă.
Barca mea cu pânze-ntinse
E la țărmuri neatinse.
Închipuire
Umedă încă,
Înșelătoare
Lume adâncă.
Gândul vostru iar visează
Într-un somn de după-amiază.
Gândul meu la mii de leghe
Pe catarge stând de veghe.
Mintea voastră odihnită
E mereu nedumerită.
Mintea mea, cu cârma ruptă
Pe ocean într-una luptă.
Vântul vostru nu-mi ajunge
Și copiii-l pot străpunge.
Mie-mi trebuie furtună,
Mă lipsesc de vreme bună.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o respingere a conformității și o dorință de a trăi o viață intensă, chiar și în mijlocul dificultăților. Vorbitorul preferă provocările și incertitudinea unei furtuni, în locul stagnării și confortului oferit de ceilalți.