Strofa I:
E altă noapte-n care nu vrea să mă ia somnu’
Parc-ar fi bairam deasupra, și-ar pica plafonu’
Peste mine… Ce ciudat! Stau la etaju’ zece
Peste rime ce rămâne? Chiar și curaju’ trece…
Și sunt aici cu ochii mici și câteva țigări
Mă-ncearcă amintiri cu gagici în diverse stări
Dar sunt singur! Ca la sfârșitu’ oricărei zile
Mă simt uscat, la fel ca marginea oricărei file
Pe care-o scriu… E târziu! Ce se întâmplă?
Trebuie să mă scol devreme, dar parcă mi-e prea scârbă…
Oare asta o să fie o viață preplătită?
Mama intră în bucătărie, că vrea o clătită…
Și ideile-mi fug, și fug și eu, nu știu pe unde
Minutele se scurg, și simt că n-am făcut multe
Scriu în continuare, condus de starea aia
Mi-e frig, vreau să vină vara, să văd marea aia!.
Pre-refren:
Și poate uneori n-am optimismu’ necesar
Și poate uneori, totu’ pare un calvar
Am scris-o din prima, pe foaie, nu-s tăieturi
Fiindcă-n suflet sunt deja prea multe, aș putea să-ți jur…
Și poate uneori n-am optimismu’ necesar
Și poate uneori, totu’ pare un calvar
Sunt prea obosit de același vechi decor
Îmi doresc să ațipesc un pic, vreau doar să adorm!.
Refren X2:.
Unii-i zic viață, alții-i zic destin,
Eu îi zic simplu treaba aia pe care-o-ndulcim cu vin…
Cine suntem, unde mergem? Asta nu prea știm
Și oricum ne vedem mâine ca să mai murim puțin!.
Strofa II:
Încă n-am adormit, e-a treia țigară la rând
Aș vrea să zic că sunt golit, dar încă pot să râd…
Deci încă mai simt, scriu, e ca o terapie
Asta e… Pe-album îmi dedic încă-o melodie!
Trag un fum, cade caietu’, nu mai scrie pixu’
Și-am senzația că regretu’ se-mbină cu fixu’
Mă las purtat de gânduri,
Și purtat de viața-n lesă…
Mă-ntreb: Să le las rânduri
Sau să fac o piesă?
Și-o s-o fac, deși nesigur, în astfel de momente
Nu mă simt MC, sunt doar un om cu sentimente!
Dar voi sunteți puțini, și unde sunteți, mai ales
Când prea multe au rămas invizibile, nu doar pe mess?
Și nu e vorba despre ce-aș putea avea
Sunt doar stări distincte, și acum asta-i starea mea…
Și oare steaua mea o să strălucească?
E-nnorat, sunt obosit, las noaptea să gândească!.
Pre-refren.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă stările unui artist insomniac, care își varsă gândurile și frustrările în versuri, reflectând asupra vieții, destinului și a efemerității existenței. El se simte singur și obosit, dar continuă să creeze, găsind o formă de terapie în muzică.