Cedry2K – Anatomia Rimei, feat. Carbon

[Cedry2k]
Sistemul e-un monstru lacom cu chip hidos
Și-acum e prea gravă drama să mai pot fi milos.
Te miros că ești chitros, te rogi de Hristos
Să-ți risipească teama, da’ tu nu ești credincios.
Și dacă d-asta nu-ți dai seama nu fi și prost să dai alarma.
Lasă-ți dama ca un puști fricos, lasă-ți arma și fugi din post,
Lasă cazarma pe uși din dos, fugi cât poți.
Mușc din toți. Am răbdat atât de mult încât
Acum am acumulat o foame de lup în gât
D-aia lupt urât cu oagari ce vor să pară duri,
Vor doar să spargă guri împrăștiind b*****i pe-o rază largă-n jur.
Sunt soldat, mă jur, cel mai perseverent,
Cel mai persistent existent, supune-te!
Țin o mână forte pe pix, d-aia n-apar zâmbete.
Vin în amonte pe Stix, tu te duci pe apa Sâmbetei.
Jupiter – Yo, yo, Cedry2k! Nu merita, coa*e, nu merita,
Nu merita să-i lași așa în p*la mea,
toți viermii ăștia să respire, să vorbească,
n-au cum să rămână în picioare.
E Facem Records, coa*e!
N-au decât să se târască dacă vor să rămână pe zonă.
Aici e Jupiter, nenorocitul de arhitect.
Am ridicat fundația, Carbon, explică-le la fraieri!
[Carbon]
Privind Hip-Hop-ul ca o natură în fauna mioritică
Vad MC-ii în stare critică, tipică celor lipsiți de autocritică.
Ei zic că fără dubii sunt buni și se ridică
Dar scad în ochii lumii și lumea lor este tot mai mică.
Ca prin sită publicul alege, culege,
Trece lirica tema și tehnica prin sisteme de valori.
Este o lege nescrisă unde eu sunt prezent în clipa precisă
În clipa prezisă să fiu lumină când alții sunt în eclipsă.
Le dau o fișă că-s ca un telefon fără ton
Și-n lipsa de dialog rimele sunt ca un monolog
Se-ntorc împotriva lor, îi văd stând cu capul în nori,
Nu disting realitatea, în rațiune foarte ușori,
Nu pot atinge greutatea. Știi care e partea dubioasă?
Ei nu se lasă, nu le pasă, mintea lor e ca o crevasă
Loc pentru prostie crasă
Cum să-i consideri pe aceeași felie? Nu stăm la aceeași masă
cum poa’ să creadă că au strofă de rasă cu o strofă falsă?
Le dau clasă că din clasa mea socială zdruncin sistemul
Ei cad în plasă, se lasă duși că au clase cât are trenul.
Îndemnul meu> „Lăsați-ne! Sunteți sub semnul eșecului.”
Împotriva eticii, împotriva esteticii, împotriva predicii ce-o susțin
Yo! Lovește-i din plin!
L Doc – Yo! Încă vă mai întrebați cine, cum? Încă vă mai întrebați de ce?
ARMADA – instaurăm noua ordine în haosul ăsta.
Facem Records, larvelor!
Poți să aplici pentru pensie, prietene.
Aici nu mai e loc pentru alții!
Cedry2k, explică-le tu!
[Cedry2k]
Tu vrei să să-mi dai senzația că lupți cu tranziția
Doar pentru că-așa spune tradiția.
De fapt te lupți doar cu calviția
Fără succes și nu-ți poți depăși inhibiția.
Sunt cinic ca inchiziția,
Inițial îți certific dispariția.
Te identific cu intuiția, mi-amplific jurisdicția
Până mă identific cu justiția
Și-ți verific dentiția fără să mă justific ca miliția.
Și-o fac doar ca să-mi fortific ambiția,
Îmi forțez condiția. Ca să-nfrunt inaniția
Tre’ să-nvăț să-mi dozez minuțios hrana și muniția
Pe tot parcursul războiului cu malnutriția.
Dau calupuri de rime pe loop-uri divine
Dau uppercuturi în spline și burți ce-s pline
Gata să mut munți, reține!
Încrunt frunți senine, înfrunt crunți destine
Și-s crud! Nu cruț pe nimeni!