Eminescu le zice epigoni, eu le zic epigoi
Că-s defectiv goi de tot ce ne face uman pe noi
Vor victorie-n război, vor și glorie, ca eroii
Da’ n-au loc în istorie nici ca strigoi, papitoii
Ăștia au permis conștient un ritual demonic
Ne-au atacat ecologic, ne-au ruinat economic
Și, spiritual istoric, ne-au deformat, metodic
Ne-au devorat masonii, ne-ar fi reformat canonic
Sunt altele care ne hrăneau cultural caloric
Altele pe care moșii noștri le apreciau valoric
Excludeau din start actorii și scamatorii
Care se fac singuri de ca ca instalatorii
Sfiau, armatele lui Satan, invadatorii
De-aia-s ca marele Ducadam numa’ că stau în fața țării
Sau Fane a lui Caran, la o plimbare cu trancan
Vine la mare și e taman până la tine în fața scării
Tre’ să dăm jos de pe ciolan trădătorii,
Ce ne-au dus ca pe Cioran pe culmile disperării
De-aia în loc de memorii la lumina lumânării
Tot risipesc amatorii ca sirena salvării
Liric vorbind, ardent, perfect ca discopolii
Limpezi și plin de viață, ca adâncul mării
Da’ nu-mi plac bufonii
Pentru mine chiar nu-i comic
Să tot vad sărmani cu harfe de Berlusconi
Pot fi, laconic pân’ la catatonic, ca laponii
Da’ scuip atât de tare încât se sparg atomii
Senin ca un copil, scuip venin ca-s instabil
Și e indubitabil că-s chiar irecuperabil
Nicidecum fezabil ce-mi propun, facând rap
amulea da’ nu mi sta-n drum, nu-s tandru cu rapandule
Ba, minte-ngustă! ține minte-o susta
Multe fuste-nguste-s gură pan-ajung să guste din zgură
Uitând că pe coloana mea nu vezi vreo fisură
Oi fi-spăsit, oi fi prăjit da’ nu-s vreo prăjitură
Așa c-o dată dacă mai bați apropouri eroule
Te bat la popou gol la propriul tău show ba, boule
Vin din stradă, nu-s vreunu’ din clan, nu-s vreun huligan
Totuși te bat cu tot cu brigada
Sună la gardă, sari gardu ca pe coardă că-s la poartă
Gata să te las cu arcada spartă, coardo
Și toți or s-o vadă, poate scot și-o dovadă
Măcar să fii și tu un sifon omologat, mă
Vezi, degeaba ești isteț, primești dispreț
Când ai obrazu gros ca șoriciu de mistreț
Mi-e dor de anii ’80, eu nu-nțeleg nimic din p***i
e ca tine prefăcute și seci, deci
Până Hristos mă face tare ca pe Boca, te dau knockout cu-n croșeu ce crapă roca
Defapt, să ne calmăm puțin da tine cont că aș putea fi gata să mor pentru ce susțin
În schimb tu, pari genu’ ce se-agață de viață atunci când simte cum chestii tenebroase-l înhata
Esti moale ca jeleul, junelule, te vad cum nădușești când îți lingușești zeul, păpușelule
Că-i mai ușor să minți 1 milion în microfon decât să fii sincer în fața unui singur om
Jet în ochii mei, tu și-acei lachei de-ovrei și căței ce dați ok la gay și moschei
Nu-mi tre’ Dragnea, Cioloș, fraierii lui Soroș, templele masonice sau exemplele catolice
Simte-mi slăbiciunea, creștine fă o rugăciune să dispară stricăciunea ce crește-n mine
Da’ pan-atunci să nu-mi subestimezi puterea sau o să am grijă să experimentezi durerea
Scoate cartea din port-arm, încarci cu calm, ții Degetu’ pe trăgaci, precum un gabor american
Gata să tragi cu psalmi, să-i sfarmi pe draci,
Să-i faci să stea departe de toți cei dragi
Și, orice faci să faci cu drag fiindcă
Niciodată nu a fost vorba numai de procentaj
Leagă-ți șireturile, bai blegule, e fix același joc
Chit că nu respectă toți regulile, colegule!
Sensul versurilor
Piesa este un atac vehement la adresa trădătorilor și a corupției din societate. Artistul își exprimă frustrarea față de starea actuală a lucrurilor și îndeamnă la revoltă și la demascarea celor vinovați.