Cu buzele sărate
îmi vorbește zeița dimineților pierdute
în bătăliile
ce inima le poartă
sub zidurile nopții
din petice se-ntrupă lumina
din adunarea întregului spectru
în vie rotație.
E un vapor în flăcări
luminând în întuneric
peste talazuri
cu văpăi ce-și cântă melodia
din lemnele tari
îmbătrânite
ale așteptării.
După gratii am petrecut
zile încărcate de lovituri
fără milă se avântau bastoane
din tălpi până în creștet.
Ești privitor la întregul spectacol
rostogolit din treaptă în treaptă.
Urmărești
ca de la mari înălțimi
trecerea trupului
prin malaxoarele pustietății.
Și nimeni
nimeni nu oprește
creșterea ierbii
Sensul versurilor
Piesa explorează teme de suferință și speranță, folosind imagini puternice precum un vapor în flăcări și scene de violență. În ciuda greutăților, există o perseverență a vieții, simbolizată de creșterea ierbii, sugerând o reziliență interioară și o căutare a luminii în întuneric.