Intrăm
Pășim alături
Prin fânul de coasă
Proaspăt retezat
Printre jivine rămase fără adăpost
Șopârle, șerpi mărunți, brotaci…
Supuși căldurii unei veri toride
Sub privirea nemiloasă a razelor
Ce le sloboade Helios
Din cricul zilei.
Supuși iubirii ce exultă
Din ierburile delicate
Secerate de fierul ascuțit
Trăim atât
Cât cărăbușul mișcă elitrele
În primul anotimp
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă naturală idilică, dar și fragilitatea vieții expuse la forțele naturii. Subliniază efemeritatea existenței, comparând-o cu mișcările unui cărăbuș.