Ne pregătim de drum
Adunăm în valize necesarul
Pentru noi doi, mai ales pentru ei
Cei pentru care are loc călătoria
Ne mișcăm
Încă pășim pe străzile urbei natale
(Natală să fie!
Totuși, aici am strigat prima oară
Am înghițit prima gură de aer)
Nu-i departe clipa
Când nava își va lua zborul.
Până atunci
Din toate ce viața mea, viața noastră
adună
Nimic nu se schimbă.
Primăvara ne însoțește cu întreaga mireasmă
a anotimpului.
Rulăm către locul unde credem
că viața își are un sens
Soarele răsare, la orele știute
ale echinocțiului
Sensul versurilor
Piesa descrie pregătirile pentru o călătorie, atât fizică, cât și metaforică, spre un loc unde se speră că viața va avea un sens mai profund. În timp ce se pregătesc de plecare, naratorul reflectă asupra trecutului și a locului natal, simțind un amestec de nostalgie și speranță pentru viitor.