Mama, unde ești, te strig,
Că și-n suflet îmi este frig.
Că și-n suflet îmi este frig.
Îmi este dor de țara mea,
Că aici și pâinea e rea,
Departe de casa mea.
Ce fericire-mi aduc banii,
Vad peste tot numai hârtii,
Dar unde-mi sunt viața și anii,
Părinții și ai mei copii.
Mama, unde ești, te strig,
Că și-n suflet îmi este frig.
Că și-n suflet îmi este frig.
Îmi este dor de țara mea,
Că aici și pâinea e rea,
Departe de casa mea. (x2)
Ce lacrimi cad, de curg șiroaie,
Dar mama nu le pot opri.
Știi, sufletul mi se înmoaie
Doar în brațe la tine, știi.
Mama, unde ești, te strig,
Că și-n suflet îmi este frig.
Că și-n suflet îmi este frig.
Îmi este dor de țara mea,
Că aici și pâinea e rea,
Departe de casa mea. (x2)
Poți să ai bani, poți să ai palate,
Să faci averi și bogății,
Că ele nu te strâng în brațe,
Să fiu cu voi ce bine ar fi.
Mama, unde ești, te strig,
Că și-n suflet îmi este frig.
Că și-n suflet îmi este frig.
Îmi este dor de țara mea,
Că aici și pâinea e rea,
Departe de casa mea. (x2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de mamă și de țară al unui om plecat departe. Banii și bogățiile nu pot înlocui căldura familiei și a locului natal, accentuând sentimentul de singurătate și tristețe.