Anul trecut nu a trecut,
continuă neîncetat.
Degeaba fixez noi întâlniri.
Toate sunt întâlniri trecute.
Străzile, tot din an trecut,
și oamenii, mereu aceiași,
cu-aceleași gesturi și cuvinte.
Un cer având exact aceleași
culori în dis-de-dimineață,
de soare plin, care declină,
strărepetat ca-n trecut.
Iar morții, deși îngropați
anul trecut, se-ngroapă zilnic.
Eu mi-ascult teama, număr libelule
și mestec pâinea anului trecut.
Și tot așa va fi de-acum ‘nainte.
Nu reușesc din mine să elimin
anul trecut.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema persistenței trecutului și a incapacității de a scăpa de influența acestuia. Anul trecut devine o metaforă pentru amintiri și experiențe care continuă să ne bântuie, afectând prezentul și viitorul. Sentimentul general este unul de melancolie și de captivitate în ciclul timpului.
