„Dragostea-i o ușă pe care o vom deschide împreună”,
Așa și-au spus unul altuia sub calmul lunii,
Într-o seară când iz de pământ și de frunze-n putrezire,
amestecat cu-ncolțiri de cartofi și de trandafiri
venea pe-un vânt.
În ceasurile târzii ale serii aceleia au privit mult la lună
și au numit-o
nasture de argint, ban de aramă, biscuit de bronz,
placă de aur, diademă dispărută,
pălărie de-alamă picurând din ape adânci.
„Oameni ca noi
ca noi doi
stăpânim luna.”
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment romantic sub clar de lună, în care doi oameni își declară dragostea. Luna devine un simbol al legăturii lor și al sentimentului de a stăpâni lumea împreună.