Cine-a meșterit colivia aceasta?
Cine-a atârnat-o acolo sus cu gratii, cu uși?
De ce vor cei dinăuntru să iasă afară?
De ce vor cei de-afară să intre înăuntru?
Ce-i plânsul acesta înăuntru și-n afară tot timpul?
Ce e zbaterea asta nesfârșită, vană, a aripilor
zădărnicite, lovindu-se de gratii, de uși,
de-această colivie?
Sensul versurilor
Piesa explorează natura restrictivă a existenței umane, folosind metafora unei colivii. Ea reflectă asupra dorinței contradictorii de libertate și de apartenență, precum și asupra suferinței inerente acestei condiții.