O viață țesută pe piele bătută
Pentru unii-i blestem, pentru mine-i joc etern
Cavaleri de cetate, locuri întunecate
Povești cu aspide, cu zmei și ursite.
Blazon decăzut în negru, văzut cu ochiul divin
Plăcere și chin
Blazon renăscut din suflet senin, împroșcat cu venin
Cruce-n destin.
Pecete prin pori, apocalipsă-n culori
Printre astre pictate de mâini însetate
Idoli greșiți, pe corp împletiți
Dezrobește păcatul, râde necuratul.
Blazon decăzut în negru, văzut cu ochiul divin
Plăcere și chin
Blazon renăscut din suflet senin, împroșcat cu venin
Cruce-n destin.
Simfonia este gata
Îți port în piele soarta
Soartă nebună, legată de ură
Și gust fin de mătrăgună.
Blazon decăzut în negru, văzut cu ochiul divin
Plăcere și chin
Blazon renăscut din suflet senin, împroșcat cu venin
Cruce-n destin
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unui destin inevitabil, marcat de suferință și dualitate. Vorbește despre lupta dintre bine și rău, blestem și joc, și despre o soartă nebună legată de ură, dar și de o formă de acceptare amară.